Epitafuri

Doarme lângă cei apuşi,
Trecut în neagra veşnicie,
Unul dintre cei supuşi
Zilnic pe la împărăţie.

Condus spre locul meu de veci,
Aş prefera, cum se cuvine,
Să cânte soacra pe poteci:
"Dacă pleci, ia-mă şi pe mine!"

Lumânări, flori şi coroniţe,
Pe sicriu şi lângă decedat,
Să aibă în ceruri luminiţe,
Că pe pământ n-a beneficiat.

Printre acei care au luat parte
La mormânt, a dat o ploaie,
Soacra, personaj aparte,
S-a comportat ca o VI-OAIE.

A plecat soacra dintre vii,
Astăzi sunt plânse mărturii,
Toţi veniră la boceală
Şi după aceea la împărţeală.

Prietenul meu, omenos şi cult,
Puternic şi mereu activ,
Se lăcomea, muncea prea mult,
Aşa s-a stins definitiv.

Iubit cu recunoştinţă de popor,
Un rege cu prestigiul uriaş,
Trădat de toţi, loial tuturor,
Excelentă Majestate, cui ne laşi?

Astăzi către IAD s-a dus
Cel ce-o viaţă a condamnat,
Nu I-a iertat Cel de Sus
Sufletul lui contaminat.

Zace-aici un Cutărică
Ce-a murit la una mică;
Nu că îi plăcea să bea
Dar cea mică-i.... sora mea!

A fost crud şi vicios,
N-a trăit de azi pe mâine,
A trăit ca ticălos
Şi murit-a ca un câine.

epitaf de George Budoi din Epitafuri (4 decembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare